Toti oamenii sunt buni…
Toti oamenii sunt buni, spune un vechi proverb canibal. Un proverb savuros, cu gust de realitate cruda si parfum de ametitoare actualitate.
Zapezile astea, despre care meteorologii spun ca au batut recordul de precipitatii stabilit in 1954, au reusit sa imi demonstreze inca o data, poate fara sa imi fi dorit sa constientizez acest lucru, ca spiritul civic a devenit legenda. O legenda de povestit nepotilor de catre bunici, la gura sobei, intr-una din iernile geroase ale anilor care vor veni.
Nu ma refer aici la firava societate civila in care filoane de voluntariat si initiativa onesta sunt amestecate fara vina cu glume proaste nascute din tupeul mult prea evident al unor borfasi cu interese meschine, care pretind ca vorbesc in numele cetatenilor si care imping granitele tolerantei noastre cotidiene tot mai departe.
Cand spun spiritul civic, gandul meu se indreapta catre ideea de solidaritate in comunitate. La tot ceea ce inseamna incredere in sansa de supravietuire a unei societati civilizate. La constiinta faptului ca fiecare individ este mai valoros atat pentru sine cat si pentru semenii sai traind in comuniune cu ceilalti si aducandu-si contributia personala la binele comunitar.
Evident, uitandu-ma aproape zilnic la televiziunile romanesti, observ foarte multe idei care se bat cap in cap, de la campaniile de solidaritate cu cei afectati de ninsorile abundente pana la imagini cu sinistrati care joaca tenis de masa in carciuma in timp ce armata le deszapezeste drumurile din sat.
Situatia nu este mult diferita nici in orase, unde in cel putin cateva randuri am remarcat numeroase atitudini critice mai mult sau mai putin plastice pe forumurile online, site-urile ziarelor, ba chiar si pe retelele de social-media. Toate in contradictie cu cei cativa pensionari care dimineata la ora 7.30, dupa o noapte in care ninsoarea nu se oprise, isi deszapezeau cu sentimentul treburilor bine facute intrarea in scara blocului si trotuarul aferent.
Societatea romaneasca s-a impartit in doua, iar prapastia intre cele 2 parti este uriasa. Divizarea este multipla si fracturile sunt evidente pe multiple paliere: intre tineri si batrani, intre bugetari si cei care lucreaza in mediul privat, intre bogati si saraci, intre baietii destepti si restul lumii si tot asa. Fiecare, din orice zona ar face parte, se simte izolat si indepartat, nerecunoscandu-se pe sine insusi intre semenii sai, ceilalti membri ai societatii.
Singurul liant intre toate aceste parti ale societatii ramasese sentimentul apartenentei la comunitate, atitudinea cetateanasca si simtul civic al fiecaruia dintre noi. O stare de spirit care, atunci cand exista, defineste gradul de civilizatie si caracterul puternic al unei natii. Fara acesta, existenta sociala se reduce la individ si la supravietuirea acestuia in fata semenilor sai, mai exact a celui mai puternic in fata celui mai slab.
“In realitate, esti mai bun!” – incearca sa ne convinga o televiziune.
Canibalism curat…
Adauga un comentariu sau inscrie-te pentru a primi ultimele noutati.
Loading ...
Oricum, daca ramane tot asa, in nici 100 de ani n-o sa mai avem cum sa ne punem problema asta – pe ideea 19 mil. minus doua, minus doua etc. Asta fiindca eu, ca o filoloaga generoasa, nu iau in calcul si alte variabile care ne pot duce la minus 3, minus 4 …