Capătul răbdării – Daniel Matasaru

Renunț! Gata,ma dau bătută,sau am ajuns la capătul răbdării?!!

Pentru ca de ceva timp,încerc din răsputeri sa fac fiecare pas calculat ce se leagă de viitorul meu,acest prim pas era cel mai important,era baza drumului în viata!

M-am luptat contrar părerilor celor din jur,și încercînd ca ,cel de langa mine ,sa vadă ca nu poți pleca la drum fără a nu avea o siguranță și a nu calcula fiecare pas,am ajuns sa obosesc.

Am obosit sa strig în gura mare,punînd o condiție favorabila,deși , din cate se pare , vocile celor din spate influențează foarte mult partenerul meu de drum.

Nu s-a mișcat nimic,ridicîndu-se din umar.

Si precum un om obosit de drum,m-am oprit din mers,si m-am întors pentru a lua pe varianta impusa.

Asa poate ca este mai bine,sa regret toată viata pentru ca am ascultat, indirect,de părerile lui x,si y.

Sunt curioasa cat o sa meargă asa,pe drumul acesta,care știu ca nu este ceea ce mi-am dorit,datorita viitoarelor conflicte pe care o sa le am de întîlnit.

Deci,sa zicem ca am pierdut lupta,dar sper ca nu si războiul!Poate ca ma așteptă un drum lung,deși în doi,mereu voi fi lăsată sa o iau înainte sau in urma,niciodată in același pas cu al celui de lîngă mine.

Poate ca asa trebuie,sau poate ca nu este drumul,ci sfîrșitul lui.

Întrebările,dacă ar fi sa le ascult din mintea mea,m-ar dobori,asadar,merg in deriva.Pentru ca a trecut aproape un an de cand am tras calculat intr-o directie si a fost degeaba.

Hmm..sa zicem ca sunt puțin pesimista,puțin optimista..și fără a mai vrea sa ma gandesc ce se va mai întîmpla pe viitor,aștept!!

Asa cum am învățat sa îmi spun,deviza mea este „O noua zi,un nou început!!”