„Iubeam atat de mult,iubeam din suflet un alt suflet drag,eram al lui,si el al meu,eram un singur suflet unit de sentimente purtate de doua inimi diferite.
Era o zi geroasa,de iarna mai precis,si uite asa noi ne-am decis sa ne schimbam vietile,fara a stii,ce-nseamna o prezenta in viata celuilalt.
Il iubeam mai mult decat poate duce un suflet,eram indragostita prima oara,desii mai iubisem.dar nu,restul nu mai reprezentau iubiri,ci simple sentimente,pentru ca de data asta era pur si magic,si ma-ntrebam oare visez.
Ma-ntrebam uneori de ce avea chipul atat de cunoscut,de unde il stiam…
Nici acum nu-mi gasesc cuvintele pentru a spune tot,pentru a descrie magia …delirul iubirii,care ,cu cat il lasi sa intre,cu atat te ameteste..si vrei mai mult,ca un drog,ca o dependenta.
Si nimeni n-a inteles ce ne leaga..Nici macar noi..
Nici acum nu intelegem ce ne mai leaga..desi,am ajuns sa ne vorbim ca doi dusmani..pentru ca ne-am iubit ca nebunii..fara sa mai tinem cont de realitatile si greutatile ce aveau sa vina..
Desigur..nu o sa ma plang niciodata ca greutatile noastre sunt mari,pentru ca as fi egoista…
Acum ma-ntreb,oare sa fie asa,ne-am consumat focul iubirii,cu atata repeziciune,ne-am grabit sa ne iubim cu atata intesitate..incat ..am ajuns aici.
Si zic,daca nu ne mai iubim..de ce nu reusim sa ne despartim?De ce inca mai suntem impreuna,de ce ne cautam privirile,vocile lucrurile…??”N.R.A.E
